IMBECILIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) imbeciliza. [< imbeciliza]. substantiv femininimbecilizare
IMBECILIZÁRE, imbecilizări, s. f. Acțiunea de a (se) imbeciliza și rezultatul ei. – V. imbeciliza. substantiv femininimbecilizare
IMBECILIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. [Cf. fr. imbécilliser]. verb tranzitivimbeciliza
imbecilizá (a ~) vb., ind. prez. 3 imbecilizeáză verb tranzitivimbeciliza
IMBECILIZÁ, imbecilizez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge în stare de imbecilitate; a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci, a (se) idiotiza. – Imbecil + suf. -iza. verb tranzitivimbeciliza
IMBECILIZÁ, imbecilizez, vb. I. Tranz. A aduce în stare de imbecilitate. verb tranzitivimbeciliza
imbecilizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | imbecilizare | imbecilizarea |
plural | imbecilizări | imbecilizările | |
genitiv-dativ | singular | imbecilizări | imbecilizării |
plural | imbecilizări | imbecilizărilor |