IMATERIÁL, -Ă adj. Existent numai în conștiință; spiritual, nematerial; (p. ext.) fără consistență, fără formă precisă. [Pron. -ri-al. / cf. fr. immatériel, it. immateriale]. adjectivimaterial
*imateriál, -ă adj. (lat. immaterialis). Care nu e material (ca sufletu și Dumnezeŭ). Adv. În mod imaterial. adjectivimaterial
imateriál (-ri-al) adj. m., pl. imateriáli; f. imateriálă, pl. imateriále adjectivimaterial
imaterial a. care nu e unit cu materia: D-zeu e imaterial. adjectivimaterial
IMATERIÁL, -Ă, imateriali, -e, adj. Care există numai în conștiință; spiritual; p. ext. lipsit de formă precisă, de contur, de consistență. [Pr.: -ri-al] – Din fr. immatériel, lat. immaterialis. adjectivimaterial
IMATERIÁL, -Ă, imateriali, -e, adj. Care există numai în conștiință, care nu este format din materie; nematerial, spiritual; p. ext. lipsit de consistență, de formă precisă. Neobosiți de cale umblau cei trei tovarăși... Pluteau pe punți înguste, se străvedeau în ape, Mai albi și mai eterici, imateriali aproape. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 34. – Pronunțat: -ri-al. adjectivimaterial
imaterial adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | imaterial | imaterialul | imaterială | imateriala |
plural | imateriali | imaterialii | imateriale | imaterialele | |
genitiv-dativ | singular | imaterial | imaterialului | imateriale | imaterialei |
plural | imateriali | imaterialilor | imateriale | imaterialelor |