imamea definitie

credit rapid online ifn

imameá (imaméle), s. f. – Capăt de chihlimbar al unei pipe. Tc. imame (Șeineanu, III, 70). Sec. XIX. – Der. imamele, s. f. (varietate de pere). substantiv femininimamea

imameá f., pl. ele (turc. [d. ar.] imame). Vechĭ. Capătu (muștĭucu) cĭubuculuĭ saŭ luleleĭ, țigareteĭ (de ordinar de chilimbar [!]). substantiv femininimamea

credit rapid online ifn

imameá s. f., art. imameáua, g.-d. art. imamélei; pl. imaméle, art. imamélele substantiv femininimamea

imameà f. 1. căpătâiul de chihlibar al ciubucului: ciubuce cu imamele de chihlibar limoniu FIL.; 2. Mold. varietate de pere lunguiețe, fața roșie, gust dulce. [Turc. IMAMÈ]. substantiv femininimameà

IMAMEÁ, imamele, s. f. Capătul ciubucului, prin care se trage fumul. – Din tc. imāme. substantiv femininimamea

IMAMEÁ, imamele, s. f. (Turcism învechit și arhaizant) Capătul ciubucului prin care se trage fumul și care adesea avea diferite podoabe. Cîteva fumuri, nu din ciubucurile cu imamea de chihlimbar... Ci mahorcă neagră tocată cu cosorul. C. PETRESCU, A. R. 195. Imamele cu muțunachi. ALECSANDRI, T. 433. substantiv femininimamea

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiimamea

imamea  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imamea imameaua
plural imamele imamelele
genitiv-dativ singular imamele imamelei
plural imamele imamelelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z