imaginare definitie

IMAGINÁR, -Ă adj. 1. Plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [Cf. fr. imaginaire]. adjectiv imaginar

*imaginár, -ă adj. (lat. imaginarius). Care nu există de cît [!] în imagine, închipuit, inexistent: bolnav imaginar. adjectiv imaginar

imaginár1 adj. m., pl. imaginári; f. imagináră, pl. imagináre adjectiv imaginar

*imaginár2 s. n. adjectiv imaginar

imaginar a. care nu există decât în imaginatiune: boală imaginară. adjectiv imaginar

IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius. adjectiv imaginar

IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație, care nu este real; închipuit, fictiv, năs­cocit, plăsmuit. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare. EMINESCU, N. 45. Eu vorbesc d-o țeară De tot imaginară. AEEXANDRESCU, M. 383. 2. (Mat. despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. adjectiv imaginar

IMAGINÁRE s.f. Acțiunea de a(-și) imagina și rezultatul ei. [< imagina]. substantiv feminin imaginare

imagináre (rar) s. f., g.-d. art. imaginắrii; pl. imaginắri substantiv feminin imaginare

IMAGINÁRE, imaginări, s. f. (Rar) Acțiunea de a(-și) imagina și rezultatul ei. – V. imagina. substantiv feminin imaginare

IMAGINÁ vb. I. tr. A-și închipui ceva. ♦ A inventa, a crea. [< fr. imaginer, it. immaginare, cf. lat. imaginari]. verb tranzitiv imagina

imaginá (a ~) vb., ind. prez. 3 imagineáză verb tranzitiv imagina

imaginà v. 1. a închipui, a-și reprezenta în spirit, a crea prin cugetare; 2. a crede fără cuvânt: își imaginează că e persecutat. verb tranzitiv imaginà

IMAGINÁ, imaginez, vb. I. Tranz. A-și închipui ceva; p. ext. a concepe, a crea, a inventa, a născoci. – Din fr. imaginer, lat. imaginari. verb tranzitiv imagina

IMAGINÁ, imaginez, vb. I. Tranz. A-și în­chipui, a-și reprezenta ceva, a făuri în imaginație; a inventa, a născoci. Ai ajuns pînă aici cu îndrăzneala? Imaginezi fantasmagorii, faci pe detectivul. SADOVEANU, P. M. 120. Imaginase un mic roman. Se gîndea chiar să-l scrie. C. PETRESCU, C. V. 47. Jignită de soțul Elenei, Zoe imaginează o răzbunare. BOLINTINEANU, O. 430. ◊ Refl. (Cu pronumele în dativ) Nu pot să-mi ima­ginez unde se va așeza chipul tatei. SAHIA, N. 49. verb tranzitiv imagina

*imaginéz v. tr. (lat. imágino, -áre, oglindesc; imáginor, -ári, îmĭ imaginez). Închipuĭ, reprezent [!] ceva în minte: îmĭ imaginez o casă. Pricep, ghicesc: îmĭ imaginez cum a fost întrecerea. Cred fără motiv: îmĭ imaginez că-s nenorocit. Inventez: imaginez o mașină. verb tranzitiv imaginez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului imaginare

imaginare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular imaginare imaginarea
plural imaginări imaginările
genitiv-dativ singular imaginări imaginării
plural imaginări imaginărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z