IMAGINÁR, -Ă adj. 1. Plăsmuit de imaginație; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [Cf. fr. imaginaire]. adjectivimaginar
*imaginár, -ă adj. (lat. imaginarius). Care nu există de cît [!] în imagine, închipuit, inexistent: bolnav imaginar. adjectivimaginar
imaginár1 adj. m., pl. imaginári; f. imagináră, pl. imagináre adjectivimaginar
*imaginár2 s. n. adjectivimaginar
imaginar a. care nu există decât în imaginatiune: boală imaginară. adjectivimaginar
IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginației. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius. adjectivimaginar
IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginație, care nu este real; închipuit, fictiv, născocit, plăsmuit. Tablele erau pline de schemele unei sisteme lumești imaginare. EMINESCU, N. 45. Eu vorbesc d-o țeară De tot imaginară. AEEXANDRESCU, M. 383. 2. (Mat. despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. adjectivimaginar
imaginar adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | imaginar | imaginarul | imaginară | imaginara |
plural | imaginari | imaginarii | imaginare | imaginarele | |
genitiv-dativ | singular | imaginar | imaginarului | imaginare | imaginarei |
plural | imaginari | imaginarilor | imaginare | imaginarelor |