ilustrație definitie

ILUSTRÁȚIE s.f. Imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text. ◊ Ilustrație muzicală = însoțire a unei lecții, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoțește o reprezentație teatrală, o evocare. [Gen. -iei, var. ilustrațiune s.f. / cf. fr. illustration, lat. illustratio]. substantiv feminin ilustrație

ilustráție (-ți-e) s. f., art. ilustráția (-ți-a), g.-d. art. ilustráției; pl. ilustráții, art. ilustráțiile (-ți-i-) substantiv feminin ilustrație

ILUSTRÁȚIE, ilustrații, s. f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ◊ Ilustrație de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esențiale ale unui text literar, având, uneori, și rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustrație muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoțesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) (la pl.) fragmente sau bucăți muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustrațiúne s.f] – Din fr. illustration, lat. illustratio. substantiv feminin ilustrație

ILUSTRÁȚIE, ilustrații, s. f. Imagine, desen, gravură care împodobește sau explică un text. Eram copil crud cînd răsfoiam, căutînd ilustrații, broșurile revistei celei vechi de pe biroul tatălui meu. SADOVEANU, E. 162. substantiv feminin ilustrație

*ilustrațiúne f. (lat. illustrátio, -ónis). Acțiunea de a ilustra. Glorie, celebritate. Persoană ilustră. Gravură, figură într´o carte. – Și -áție. substantiv feminin ilustrațiune

ilustrați(un)e f. 1. acțiunea de a da glorie: bărbații cei mari contribuiesc la ilustrațiunea patriei lor; 2. glorie câștigată, celebritate; 3. personaj ilustru; 4. gravuri intercalate într’o carte. substantiv feminin ilustrațiune