iluminat definitie

credit rapid online ifn

ILUMINÁT, -Ă adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. (Despre față) Înviorat; înveselit. ♦ Inspirat. // s.n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica producerii și a răspândirii luminii artificiale. [Cf. fr. illuminé]. adjectiviluminat

*iluminát, -ă adj. Luminat: cameră iluminată. S. m. Vizionar în religiune. Pl. Niște ereticĭ din evu mediŭ. adjectiviluminat

credit rapid online ifn

*iluminát n., pl. urĭ. Acțiunea de a ilumina: iluminatu orașelor. adjectiviluminat

iluminát s. n. adjectiviluminat

iluminat m. 1. om ce se crede inspirat, vizionar în ale religiunii; 2. pl. eretici din evul-mediu. adjectiviluminat

ILUMINAT1 s. n. Faptul de a (se) ilumina. ♦ Tehnica (producerii și a) răspândirii luminii (artificiale). ◊ Iluminat de avertizare = lumină intermitentă care se declanșează pentru a atrage atenția asupra funcționării defectuoase a unor sisteme, instalații, aparate. Iluminat de siguranță = sistem de lămpi electrice, cu generator propriu, care asigură iluminarea în cazul întreruperii alimentării prin rețeaua electrică publică. – V. ilumina. adjectiviluminat

ILUMINAT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre încăperi, străzi, orașe etc.) Luminat cu lumină artificială. 2. Fig. (Despre oameni) Mulțumit, fericit; p. ext. inspirat; (despre față, ochi etc.) care exprimă o astfel de stare. – V. ilumina. adjectiviluminat

ILUMINÁT1 s. n. Faptul de a ilumina, iluminare. ♦ Tehnica producerii și răspîndirii luminii artificiale în spații închise sau deschise. Iluminatul străzilor. adjectiviluminat

ILUMINÁT2, -Ă, iluminați, -te, adj. 1. (Despre o încăpere, o stradă, un oraș etc.) Care este luminat, pe a cărui suprafață se proiectează lumină. Au fost, desigur, în vremea aceea nopți cînd aceste cîteva du­zini de opaițe, aprinse pe pămînt, vor fi dat oamenilor care le priveau, certitudinea că se găsesc... într-o intens iluminată metropolă. BOGZA, C. O. 202. 2. Fig. Plin de bucurie, înviorat, înveselit; inspi­rat. Veneau cîntînd, cu ochii iluminați, tineri, bătrîni, femei. PAS, Z. IV 200. adjectiviluminat

iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză verb tranzitivilumina

ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare]. verb tranzitivilumina

iluminà v. 1. a răspândi lumină peste ceva; 2. a face iluminațiuni; 3. fig. a lumina inteligența, spiritul. verb tranzitiviluminà

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. verb tranzitivilumina

ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A proiecta lumină pe suprafața unui corp. Sute de gondole ilumi­nate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249. ◊ Fig. Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57. ◊ Absol. Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89. 2. Refl. Fig. (Despre obrazul, ochii, mintea, spi­ritul cuiva) A se înviora, a se înveseli; a se lumina. Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174. ◊ Tranz. A fost o bucurie care m-a ilu­minat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. verb tranzitivilumina

*iluminéz v. tr. (lat. illúmino, -áre). Răspîndesc lumină peste ceva. Așez luminile simetric la o sărbare [!]. Fig. Luminez sufletu (inteligența). verb tranzitiviluminez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiiluminat

iluminat  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iluminat iluminatul ilumina iluminata
plural iluminați iluminații iluminate iluminatele
genitiv-dativ singular iluminat iluminatului iluminate iluminatei
plural iluminați iluminaților iluminate iluminatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z