ILUMINÁ vb. I. 1. tr. A lumina puternic (în scop decorativ). 2. refl. (Fig.) A se înviora, a se lumina la față; a se înveseli. [< fr. illuminer, lat., it. illuminare]. verb tranzitiv ilumina
iluminá (a ~) vb., ind. prez. 3 ilumineáză verb tranzitiv ilumina
iluminà v. 1. a răspândi lumină peste ceva; 2. a face iluminațiuni; 3. fig. a lumina inteligența, spiritul. verb tranzitiv iluminà
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A (produce și a) răspândi lumină (artificială) într-o încăpere, pe o stradă etc. 2. Refl. Fig. (Despre față, ochi etc. sau despre oameni) A străluci de bucurie, de mulțumire etc.; a se bucura, a se înveseli. – Din fr. illuminer, lat. illuminare. verb tranzitiv ilumina
ILUMINÁ, iluminez, vb. I. 1. Tranz. A proiecta lumină pe suprafața unui corp. Sute de gondole iluminate de torțe tremură pe apă. CAMIL PETRESCU, T. II 249. ◊ Fig. Un pîlc de școlărițe ilumina sala. GALACTION, O. I 57. ◊ Absol. Reflexul flăcărilor uriașe Prin noaptea grea de zgură, Iluminează triumfal. CAMIL PETRESCU, V. 89. 2. Refl. Fig. (Despre obrazul, ochii, mintea, spiritul cuiva) A se înviora, a se înveseli; a se lumina. Rar de tot se iluminează la față, ca un copil. CAMIL PETRESCU, T. II 174. ◊ Tranz. A fost o bucurie care m-a iluminat înlăuntru ca un soare. CAMIL PETRESCU, U. N. 135. verb tranzitiv ilumina
*iluminéz v. tr. (lat. illúmino, -áre). Răspîndesc lumină peste ceva. Așez luminile simetric la o sărbare [!]. Fig. Luminez sufletu (inteligența). verb tranzitiv iluminez
ilumina verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) ilumina | iluminare | iluminat | iluminând | singular | plural | ||
iluminând | iluminați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | iluminez | (să) iluminez | iluminam | iluminai | iluminasem | |
a II-a (tu) | iluminezi | (să) iluminezi | iluminai | iluminași | iluminaseși | ||
a III-a (el, ea) | iluminează | (să) iluminai | ilumina | ilumină | iluminase | ||
plural | I (noi) | iluminăm | (să) iluminăm | iluminam | iluminarăm | iluminaserăm | |
a II-a (voi) | iluminați | (să) iluminați | iluminați | iluminarăți | iluminaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | iluminează | (să) ilumineze | iluminau | iluminară | iluminaseră |