ileu definitie

ilắŭ n., pl. ăĭe (ung. ülö). Nord. Nicovală. – În Trans. și ileŭ, pl. eĭe. substantiv neutruilăŭ

iléŭ, V. ilăŭ. substantiv neutruileŭ

ILÉU s. n. v. ilău. substantiv neutruileu

ILẮU, ilaie, s. n. (Regional) Nicovală. Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. EMINESCU, O. I 62. S-a pus pe ilău În mîni c-un ceatlău. MARIAN, S. 233. Țiganii, cînd mi-l vedea, Sus pe ilău cum ședea, Vai, amar se bucura Și din gură toți striga... TEODORESCU, P. P. 262. – Variantă: iléu (COȘBUC, P. II 23) s. n. substantiv neutruilău

ILÉU s. n. v. ilău. substantiv neutruileu