ILEÓN s.n. Ultima parte a intestinului subțire. [Pron. -le-on, var. ileum s.n. / < fr. iléon]. substantiv neutruileon
*ileón saŭ íleum n. (cuv. format d. mlat. ileon și ileum, care pare a veni d. vgr. eiléo, eilýo, răsucesc, fiind-că ileonu e răsucit). Anat. Partea cea maĭ groasă a intestinuluĭ supțire [!]. substantiv neutruileon
ileón (porțiune a intestinului) (-le-on) s. n., pl. ileónuri substantiv neutruileon
ILEÓN, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. [Pr.: -le-on] – Din fr. iléon. substantiv neutruileon
ÍLEON, ileonuri, s. n. Porțiunea terminală a intestinului subțire. - Pronunțat: -le-on. substantiv neutruileon
ileon substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ileon | ileonul |
plural | ileonuri | ileonurile | |
genitiv-dativ | singular | ileon | ileonului |
plural | ileonuri | ileonurilor |