ilegitim definitie

ILEGÍTIM, -Ă adj. Nelegitim. [Cf. fr. illégitime, it. illegitimo]. adjectiv ilegitim

*ilegítim, -ă adj. (lat. illegitimus). Care nu e legitim (nu împlinește condițiunile legiĭ): bărbat ilegitim. Injust: pretențiunĭ ilegitime. Adv. În mod ilegitim. adjectiv ilegitim

ilegítim (livr.) adj. m., pl. ilegítimi; f. ilegítimă, pl. ilegítime adjectiv ilegitim

ILEGÍTIM, -Ă, ilegitimi, -e, adj. (Livr.) Care nu este legitim; care nu este îndreptățit, întemeiat; nelegitim. – Din fr. illégitime. adjectiv ilegitim

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ilegitim

ilegitim   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ilegitim ilegitimul ilegiti ilegitima
plural ilegitimi ilegitimii ilegitime ilegitimele
genitiv-dativ singular ilegitim ilegitimului ilegitime ilegitimei
plural ilegitimi ilegitimilor ilegitime ilegitimelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z