IGNORÁNT, -Ă adj., s.m. și f. (Om) incult, neînvățat. [Cf. fr. ignorant]. adjectiv ignorant
*ignoránt, -ă adj. (lat. ignórans, -ántis). Care ignorează, neștiutor, prost. adjectiv ignorant
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj. (Despre oameni) Fără învățătură, fără cunoștințe, incult. Aceste cărți incăpînd pe mîna unor șarlatani ignoranți, ai să auzi vorbindu-se că fac minuni ca sfinții. CREANGĂ, A. 142. ◊ (Substantivat) Advocatul ce l-ați avut era un ignorant. NEGRUZZI, S. I 281. Ignorantul numai crede că o cometă este accidentală. BĂLCESCU, O. II 10. adjectiv ignorant
!ignoránt (ig-no-/i-gno-) adj. m., s. m., pl. ignoránți; adj. f., s. f. ignorántă, pl. ignoránte adjectiv ignorant
IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor – Din fr. ignorant. adjectiv ignorant
| ignorant adjectiv | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | ignorant | ignorantul | ignorantă | ignoranta |
| plural | ignoranți | ignoranții | ignorante | ignorantele | |
| genitiv-dativ | singular | ignorant | ignorantului | ignorante | ignorantei |
| plural | ignoranți | ignoranților | ignorante | ignorantelor | |