ignora definitie

IGNORÁ vb. I. tr. 1. A nu cunoaște, a nu ști. 2. A neglija, a simula că nu observă (pe cineva sau ceva). [Pron. ig-no-, p.i. 1 -rez, ignór, 3,6 -rează și -ră. / cf. lat., it. ignorare, fr. ignorer]. verb tranzitivignora

!ignorá (a ~) (ig-no-/i-gno-) vb., ind. prez. 3 ignóră verb tranzitivignora

ignorà v. a nu ști, a nu cunoaște. verb tranzitivignorà

IGNORÁ, ignor, vb. I. Tranz. 1. A nu ști, a nu cunoaște ceva. 2. A neglija în mod voit ceva sau pe cineva, a nu lua în seamă, a trece cu vederea, a face abstracție de... [Prez. ind. și: ignorez] – Din fr. ignorer, lat. ignorare. verb tranzitivignora

IGNORÁ, ignorez, vb. I. Tranz. 1. A nu cunoaște, a nu ști. Ignorează cu totul această problemă. 2. A neglija ceva sau pe cineva, a nu observa în mod voit, a nu lua în seamă, a trece cu vederea. Scrierile lui Creangă zugrăvesc realist viața satului și de aceea nu pot ignora un aspect fundamental al realității, cum e lupta de clasă. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 371, 2/5. Apostol, în sufletul său, credea că cel mai bun lucru ar fi să ignoreze războiul, ca ceva anormal. REBREANU, P. S. 43. – Prez. ind. pers. 3 sg. și: ignóră (C. PETRESCU, Î. II 147). verb tranzitivignora

*ignoréz v. tr. (lat. ignóro, -áre). Nu știu: acest om ignorează existența busoleĭ. Nu daŭ atențiune, arăt dispreț: înțeleptu ignorează vulgu. verb tranzitivignorez