IERMONÁC s. m. v. ieromonah. substantiv masculiniermonac
IEROMONÁH, ieromonahi, s. m. Călugăr care îndeplinește funcția de preot. Era un ieromonah bătrîn și uscat, cu barba albă. SADOVEANU, B. 71. – Variantă: iermonác, iermonachi (CREANGĂ, A. 78), s. m. substantiv masculinieromonah
iermonac substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iermonac | iermonacul |
plural | iermonaci | iermonacii | |
genitiv-dativ | singular | iermonac | iermonacului |
plural | iermonaci | iermonacilor |