ieri definitie

iéri adv. – În ziua precedentă. – Var. aieri. – Mr. a(i)eri, megl., istr. ieri. Lat. hĕri (Pușcariu 707; Candrea-Dens., 809; REW 4115a; DAR), cf. it. ieri (sicil. ajeri), prov. er, fr. hier, cat. ahir, sp. ayer. Aier, considerat în general der. de la ad heri (Candrea-Dens., 810; Pascu, I, 28), poate să fi primit acel a- propriu formațiunilor adv., cf. acasă aminte, etc. invariabil ieri

ĭerĭ și (vechĭ) erĭ adv. (lat. hĕri; it. ieri, pv. er, fr. hier, cat. ahir, sp. ayer). Ziŭa imediat precedentă celeĭ de azĭ. Dată recentă: averea luĭ datează de ĭerĭ, de alaltă-ĭerĭ. A căuta ziŭa de ĭerĭ, a căuta un lucru perdut [!] pe tot-de-a-una. invariabil ĭerĭ

ieri adv. invariabil ieri

ieri adv. ziua ce precede imediat celei de azi. [Lat. HERI]. invariabil ieri

IERI adv. În ziua precedentă (față de cea în curs sau față de cea de azi); în ajun. Andrei a trecut ieri mult peste normă. DAVIDOGLU, M. 18. Ieri ca azi și azi ca ieri: Frig și vînt și ploaie. IOSIF, P. 53. Ieri numai am venit și mîine mă duc. NEGRUZZI, S. I 39. ◊ Ieri-noapte (-dimi­neață, -seară etc.) = în noaptea (dimineața, seara) pre­mergătoare celei de acum. I-a dat în gînd ieri-noapte de una ca asta. CREANGĂ, P. 75. Astă-noapte și ieri-noapte Mă strigă cu blînde șoapte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 152. ◊ Loc. adv. (În construcții negative, cu accentul pe primul element) De azi, de ieri (sau de ieri, de alaltă­ieri) = de curînd, de puțină vreme. Doar nu-s harabagiu de ieri, de-alaltaieri. CREANGĂ, P. 115. Mai ieri, (alaltă­ieri) = de curînd, de puțină vreme, zilele trecute. A trăit pînă mai ieri, aci, cu noi. CARAGIALE, O. III 238. (Prin exagerare) Era nepoțelul ei pe care ea însăși îl legă­nase mai ieri. La TDRG. Ca ieri v. ca (I 3). ◊ Expr. A căuta ziua de ieri = a căuta ceva ce nu există, ce nu se poate găsi. ◊ (Substantivat) Din sînul vecinicului ieri Trăiește azi ce moare. EMINESCU, O. I 178. Cu mîne zilele-ți adaogi, Cu ieri viața ta o scazi Și ai cu toate astea-n față De-a pururi ziua cea de azi. id. ib. 204. ♦ În trecut. Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de seară, Puiule, e-un cîntec sfînt Vechi și simplu de la țară... Azi te-adorm cu dînsul eu, Ieri – el m-adormea pe mine. IOSIF, V. 139. ◊ Loc. adj. De ieri = dintr-o epocă trecută, din trecut. Roade coapte Musti-vor de lumină ca stelele în noapte Și doar în cărți vor plînge durerile de ieri. FRUNZĂ, S. 4. Ce să vă spun vouă, oameni de ieri, eu, omul veacului ? NEGRUZZI, S. I 245. Oameni... mîndri de vechimea lor de ieri. AEEXANDRESCU, M. 22. invariabil ieri

IERI adv. 1. În ziua precedentă (față de cea în curs); în ajun. ◊ Ieri-noapte (sau -dimineață, -seară etc.) = în noaptea (sau dimineața, seara etc.) premergătoare celei de astăzi. De azi, de ieri sau de ieri, de alaltăieri = de curând, de puțină vreme. (Mai sau ca) ieri-alaltăieri sau mai (ori ca) ieri = de curând, zilele trecute. ◊ Expr. A căuta ziua de ieri = a căuta ceva ce nu mai există, ce nu mai poate fi găsit. 2. În trecut (de obicei în trecutul apropiat). – Lat. heri. invariabil ieri

ieri-seáră adv. invariabil ieriseară

ieri-noápte adv. invariabil ierinoapte

*ieri dúpă-másă adv. + adv. invariabil ieridupămasă

ieri-dimineáță adv. invariabil ieridimineață

*ieri dúpă-amiáză adv. + adv. invariabil ieridupăamiază