ierbúță (rar) s. f., g.-d. art. ierbúței; pl. ierbúțe substantiv femininierbuță
IERBÚȚĂ, ierbuțe, s. f. Ierbuliță. Merge mîndra... Prin ierbuța pînă-n brîu Și ține murgul de frîu. ALECSANDRI, P. P. 49. substantiv femininierbuță
| ierbuță | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ierbuță | ierbuța |
| plural | ierbuțe | ierbuțele | |
| genitiv-dativ | singular | ierbuțe | ierbuței |
| plural | ierbuțe | ierbuțelor | |