IERBORIZÁRE s.f. Acțiunea de a ierboriza. [Var. erborizare, herborizare s.f. / < ierboriza]. substantiv femininierborizare
IERBORIZÁ vb. I. tr. A culege diferite plante pentru a le studia. [P.i. -zez, var. erboriza, herboriza vb. I. / < fr. herboriser]. verb tranzitivierboriza
*erborizéz v. intr. (fr. herboriser, d. lat. herba, ĭarbă, cu term. din arbor, arbore). Adun plante ca să le studiez. verb tranzitiverborizez
ierborizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ierborizare | ierborizarea |
plural | ierborizări | ierborizările | |
genitiv-dativ | singular | ierborizări | ierborizării |
plural | ierborizări | ierborizărilor |