IERBORIZÁ vb. I. tr. A culege diferite plante pentru a le studia. [P.i. -zez, var. erboriza, herboriza vb. I. / < fr. herboriser]. verb tranzitivierboriza
*erborizéz v. intr. (fr. herboriser, d. lat. herba, ĭarbă, cu term. din arbor, arbore). Adun plante ca să le studiez. verb tranzitiverborizez
ierboriza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ierboriza | ierborizare | ierborizat | ierborizând | singular | plural | ||
ierborizând | ierborizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ierborizez | (să)ierborizez | ierborizam | ierborizai | ierborizasem | |
a II-a (tu) | ierborizezi | (să)ierborizezi | ierborizai | ierborizași | ierborizaseși | ||
a III-a (el, ea) | ierborizează | (să)ierborizai | ierboriza | ierboriză | ierborizase | ||
plural | I (noi) | ierborizăm | (să)ierborizăm | ierborizam | ierborizarăm | ierborizaserăm | |
a II-a (voi) | ierborizați | (să)ierborizați | ierborizați | ierborizarăți | ierborizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ierborizează | (să)ierborizeze | ierborizau | ierborizară | ierborizaseră |