ierbar definitie

credit rapid online ifn

IERBÁR s.n. Colecție de plante mici, uscate și presate, determinate din punct de vedere botanic; catalog, mapă care conține aceste plante. [Var. herbar s.n. / cf. germ. Herbarium, fr. herbier]. substantiv neutruierbar

ierbár s. n., pl. ierbáre substantiv neutruierbar

credit rapid online ifn

ierbar v. una din cele patru părți ale stomacului rumegătoarelor. substantiv neutruierbar

IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante uscate, presate între foi de hârtie (sugativă), păstrate în cutii sau în mape etichetate și orânduite pe grupe sistematice, constituind un material pentru studiile de botanică; mapă specială în care se păstrează o astfel de colecție. [Var.: (rar) herbár s. n.] – Iarbă + suf. -ar (după fr. herbier). substantiv neutruierbar

IERBÁR2, ierbare, s. n. Una dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; rumen1. – Iarbă + suf. -ar. substantiv neutruierbar

IERBÁR1, ierbare, s. n. Colecție de plante mici, de frunze ori de flori presate între foi de hîrtie; dosar special pentru păstrarea acestor plante. Botanica se învață mai ușor cu ajutorul ierbarului.Sentimentele nu se învechesc și-și păstrează totdeauna parfumul lor, precum și le păstrează și florile strînse într-un ierbar. ANGHEL, PR. 152. – Variantă: herbár (HOGAȘ, M. N. 100) s. n. substantiv neutruierbar

IERBÁR2, ierbare s. n. Prima dintre cele patru despărțituri ale stomacului rumegătoarelor; burduf. substantiv neutruierbar

*erbáriŭ m. (lat. herbarium). Colecțiune de plante uscate. – Și -ár, pl. e. substantiv neutruerbariŭ

erbariu n. colecțiune de plante uscate și puse între frunze de hârtie. substantiv neutruerbariu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiierbar

ierbar  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ierbar ierbarul
plural ierbare ierbarele
genitiv-dativ singular ierbar ierbarului
plural ierbare ierbarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z