ierbărit definitie

ĭerbărít n., pl. urĭ. Bir. p. pășunatu vitelor. substantiv neutruĭerbărit

ierbărít s. n. substantiv neutruierbărit

ierbărit n. od. dare pentru pășunatul vitelor. substantiv neutruierbărit

IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit. substantiv neutruierbărit

IERBĂRÍT s. n. 1. (Rar) Loc destinat pentru pășunea vitelor. V. pășune, imaș. Aceste pămînturi se zic... ierbărit, dacă se iau pentru vite. I. IONESCU, M. 285. 2. (Învechit) Impozit pentru pășunat. Cîte 7 lei de capul de vită pentru ierbărit. I. IONESCU, P. 322. substantiv neutruierbărit

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiierbărit

ierbărit   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ierbărit ierbăritul
plural
genitiv-dativ singular ierbărit ierbăritului
plural
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z