ierbărit definitie
- Vezi aici mai multe sinonimeierbărit
- Vezi aici mai multe rimeierbărit
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuie
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cuier
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuit
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curit
ĭerbărít n., pl. urĭ. Bir. p. pășunatu vitelor. substantiv neutruĭerbărit
ierbărít s. n. substantiv neutruierbărit
IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit. substantiv neutruierbărit
IERBĂRÍT s. n. 1. (Rar) Loc destinat pentru pășunea vitelor. V. pășune, imaș. Aceste pămînturi se zic... ierbărit, dacă se iau pentru vite. I. IONESCU, M. 285. 2. (Învechit) Impozit pentru pășunat. Cîte 7 lei de capul de vită pentru ierbărit. I. IONESCU, P. 322. substantiv neutruierbărit
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiierbărit
| ierbărit | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ierbărit | ierbăritul |
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular | ierbărit | ierbăritului |
| plural | — | — | |