IERARHIZÁRE s.f. Acțiunea de a ierarhiza și rezultatul ei. [< ierarhiza]. substantiv feminin ierarhizare
ierarhizáre s. f., g.-d. art. ierarhizắrii; pl. ierarhizắri substantiv feminin ierarhizare
IERARHIZÁRE, ierarhizări, s. f. Acțiunea de a ierarhiza și rezultatul ei. – V. ierarhiza. substantiv feminin ierarhizare
IERARHIZÁ vb. I. tr. A așeza ierarhic; a stabili o ierarhie. [Cf. fr. hiérarchiser]. verb tranzitiv ierarhiza
ierarhizá (a ~) vb., ind. prez. 3 ierarhizeáză verb tranzitiv ierarhiza
IERARHIZÁ, ierarhizez, vb. I. Tranz. A așeza în ordine ierarhică; a stabili o ierarhie. – Din fr. hiérarchiser. verb tranzitiv ierarhiza
IERARHIZÁ, ierarhizez, vb. I. Tranz. A pune, a așeza în ordine ierarhică; a stabili o ierarhie. verb tranzitiv ierarhiza
| ierarhizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ierarhizare | ierarhizarea |
| plural | ierarhizări | ierarhizările | |
| genitiv-dativ | singular | ierarhizări | ierarhizării |
| plural | ierarhizări | ierarhizărilor | |