IERARHIZÁ vb. I. tr. A așeza ierarhic; a stabili o ierarhie. [Cf. fr. hiérarchiser]. verb tranzitivierarhiza
IERARHIZÁ, ierarhizez, vb. I. Tranz. A așeza în ordine ierarhică; a stabili o ierarhie. – Din fr. hiérarchiser. verb tranzitivierarhiza
IERARHIZÁ, ierarhizez, vb. I. Tranz. A pune, a așeza în ordine ierarhică; a stabili o ierarhie. verb tranzitivierarhiza
ierarhiza verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)ierarhiza | ierarhizare | ierarhizat | ierarhizând | singular | plural | ||
ierarhizând | ierarhizați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | ierarhizez | (să)ierarhizez | ierarhizam | ierarhizai | ierarhizasem | |
a II-a (tu) | ierarhizezi | (să)ierarhizezi | ierarhizai | ierarhizași | ierarhizaseși | ||
a III-a (el, ea) | ierarhizează | (să)ierarhizai | ierarhiza | ierarhiză | ierarhizase | ||
plural | I (noi) | ierarhizăm | (să)ierarhizăm | ierarhizam | ierarhizarăm | ierarhizaserăm | |
a II-a (voi) | ierarhizați | (să)ierarhizați | ierarhizați | ierarhizarăți | ierarhizaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | ierarhizează | (să)ierarhizeze | ierarhizau | ierarhizară | ierarhizaseră |