ierarhie definitie

ie- și ĭerarhíe f. (vgr. ῾ierarhia). Calitatea, demnitatea de ierarh. Ordinea și subordonarea celor noŭă cete de îngerĭ. Gradațiunea funcțiunilor bisericeștĭ, militare saŭ civile. substantiv femininie

IERARHÍE s.f. Sistem de subordonare a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. unele față de celelalte; ordine. [Gen. -iei. / cf. fr. hiérarchie]. substantiv femininierarhie

ierarhíe s. f., art. ierarhía, g.-d. art. ierarhíei; pl. ierarhíi, art. ierarhíile substantiv femininierarhie

ierarhie f. ordinea și subordinarea rangurilor, demnităților, gradelor. substantiv femininierarhie

IERARHÍE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a elementelor, a gradelor, a funcțiilor, a autorităților etc. inferioare față de cele superioare. – Din fr. hiérarchie. substantiv femininierarhie

IERARHÍE, ierarhii, s. f. Sistem de subordonare a gradelor sau a funcțiilor inferioare față de cele superioare. Nu se împlinise jumătate de veac de la descălecarea lui Dragoș, cînd Alexandru I... înființează o ierarhie bise­ricească și politică. NEGRUZZI, S. I 271. ◊ (Glumeț) Și atunci bătrînul se resemna ca mulți alții și... se hotărî să aștepte vremea cînd, după ciudatele ierarhii ale existenței, va putea să ia tronul celuilalt. ANGHEL, PR. 53. substantiv femininierarhie