iepuroi, iepuroi s. m. (augm., înv.) elev de liceu (în Transilvania). substantiv masculiniepuroi
IEPURÓI, iepuroi, s. m. Augmentativ al lui iepure; iepure mascul. – Iepure + suf. -oi. substantiv masculiniepuroi
IEPURÓI, iepuroi, s. m. Augmentativ al lui iepure. Sări dintr-un luminiș, de subt lăstari, un iepuroi bătrîn. SADOVEANU, P. M. 52. Am căptușit niște iepuroi și am de gînd să-i jumulesc. CREANGĂ, P. 304. substantiv masculiniepuroi
iepuroi substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iepuroi | iepuroiul |
plural | iepuroi | iepuroii | |
genitiv-dativ | singular | iepuroi | iepuroiului |
plural | iepuroi | iepuroilor |