iepuraș, iepurași s. m. (dim., deț.) informator. substantiv masculiniepuraș
iepuráș s. m., pl. iepuráși substantiv masculiniepuraș
IEPURÁȘ, iepurași, s. m. Diminutiv al lui iepure; puiul iepurelui. – Iepure + suf. -aș. substantiv masculiniepuraș
IEPURÁȘ, iepurași, s. m. Diminutiv al lui iepure; puiul iepurelui; șoldan. Iepurașul împietri de groază: chiar de lîngă el se întinse pe pămînt o arătare cu două coarne grozave. GÎRLEANU, L. 19. Iepurașu-n trei picioare Saltă, fuge ușurel. ALECSANDRI, O. 223. Iepurașu-i bun de zeamă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 367. substantiv masculiniepuraș
iepuraș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iepuraș | iepurașul |
plural | iepurași | iepurașii | |
genitiv-dativ | singular | iepuraș | iepurașului |
plural | iepurași | iepurașilor |