iepurár s. m., pl. iepurári substantiv masculiniepurar
iepurar m. sau vulturul de stânci, un fel de acvilă care se hrănește cu iepuri (Aquila fulva). substantiv masculiniepurar
IEPURÁR, iepurari, s. m. Pasăre răpitoare înrudită cu vulturul, care se hrănește de obicei cu iepuri (Aquila chrysaetos). – Iepure + suf. -ar. substantiv masculiniepurar
IEPURÁR, iepurari, s. m. Numele unei păsări răpitoare, din neamul vulturului, care se hrănește mai ales cu iepuri (Aquila). substantiv masculiniepurar
iepurar substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iepurar | iepurarul |
plural | iepurari | iepurarii | |
genitiv-dativ | singular | iepurar | iepurarului |
plural | iepurari | iepurarilor |