IEPURÁN, iepurani, s. m. Augmentativ al lui iepure. – Iepure + suf. -an. substantiv masculiniepuran
iepuran substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | iepuran | iepuranul |
plural | iepurani | iepuranii | |
genitiv-dativ | singular | iepuran | iepuranului |
plural | iepurani | iepuranilor |