ienúperă (fruct) s. f., g.-d. art. ienúperei; pl. ienúpere substantiv feminin ienuperă
IENÚPERĂ, ienupere, s. f. Fructul ienupărului (folosit în industria farmaceutică și la prepararea unor băuturi spirtoase). [Var.: (reg.) iníperă s. f.] – Din ienupăr. substantiv feminin ienuperă
IENÚPERĂ, ienupere, s. f. Fructul ienupărului de forma unei bobițe neagră-verzuie, întrebuințat ca medicament sau la prepararea unui fel de rachiu. (Atestat în forma iniperă) Pui inipere, izmă-creață, anghelică și coji de portocală, dacă ai, și-l lași așa de dospește cîteva zile, ș-apoi începi a bea din el. HOGAȘ, M. N. 121. – Variantă: iníperă s. f. substantiv feminin ienuperă
| ienuperă | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | ienuperă | ienupera |
| plural | ienupere | ienuperele | |
| genitiv-dativ | singular | ienupere | ienuperei |
| plural | ienupere | ienuperelor | |