ĭeftinătáte f. Calitatea de a fi ĭeftin. Vechĭ. Belșug. Îndurare, milă. – Vechĭ eft-. La Cor. eftenșug. substantiv femininĭeftinătate
ieftinătate f. starea lucrului ieftin. substantiv femininieftinătate
IEFTINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. – Ieftin + suf. -ătate. substantiv femininieftinătate
IEFTINĂTÁTE s. f. (Rar) Calitatea de a fi ieftin: situație caracterizată prin prețuri ieftine. substantiv femininieftinătate
ieftinătate | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | ieftinătate | ieftinătatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | ieftinătăți | ieftinătății |
plural | — | — |