IDOLATRIZÁRE s.f. Acțiunea de a idolatriza și rezultatul ei. [< idolatriza]. substantiv femininidolatrizare
IDOLATRIZÁRE s. f. Faptul de a idolatriza. – V. idolatriza. substantiv femininidolatrizare
IDOLATRIZÁRE s. f. Faptul de a idolatriza; admirație excesivă; adorare. substantiv femininidolatrizare
IDOLATRIZÁ vb. I. tr. A slăvi, a adora (pe cineva sau ceva) ca pe un idol. [Cf. fr. idolâtrer]. verb tranzitividolatriza
idolatrizá (a ~) (-la-tri-) vb., ind. prez. 3 idolatrizeáză verb tranzitividolatriza
IDOLATRIZÁ, idolatrizez, vb. I. Tranz. A slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol, a iubi cu pasiune; a adora; a iubi în mod exagerat. – Idolatru + suf. -iza (după fr. idolâtrer). verb tranzitividolatriza
IDOLATRIZÁ, idolatrizez, vb. I. Tranz. A slăvi pe cineva sau ceva ca pe un idol, a iubi cu pasiune; a adora. Trebuința veche de a idolatriza ceva... încă n-a dispărut in fieștecare din noi. ANGHEL-IOSIF, C. L. 44. verb tranzitividolatriza
*idolatrizéz v. tr. (d. idolatrie, fr. idolâtrer. Cp. cu concretizez). Ador, ĭubesc cu pasiune: o mamă care-șĭ idolatrizează copiiĭ. verb tranzitividolatrizez
| idolatrizare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | idolatrizare | idolatrizarea |
| plural | idolatrizări | idolatrizările | |
| genitiv-dativ | singular | idolatrizări | idolatrizării |
| plural | idolatrizări | idolatrizărilor | |