idolatrie definitie

IDOLATRÍE s.f. 1. Adorare a idolilor, închinare la idoli. 2. (Fig.) Adorație, iubire exagerată. [Gen. -iei. / < fr. idolâtrie, lat. idolatria, cf. gr. eidolon – idol, latreia – închinare]. substantiv femininidolatrie

*idolatríe f. (îld. idololatrie; lat. idololatria, d. vgr. eidololatreia). Închinare la idolĭ. Fig. Ĭubire pasionată. V. politeizm [!]. substantiv femininidolatrie

idolatríe (-la-tri-) s. f., art. idolatría, g.-d. idolatríi, art. idolatríei substantiv femininidolatrie

idolatrie f. 1. adorare de idoli, cultul zeilor falși; 2. fig. iubire excesivă. substantiv femininidolatrie

IDOLATRÍE s. f. (În religiile politeiste) Adorare a idolilor, închinare la idoli. ♦ Fig. Adorație; iubire exagerată. – Din fr. idolâtrie. substantiv femininidolatrie

IDOLATRÍE s. f. 1. Adorarea idolilor, închinare la idoli. Idolatria se practica mai ales în orînduirea comunei primitive. 2. Fig. Iubire exagerată; adorație, idolatrizare. Idola­trie Să nu-ți aduci tu ție ! VĂCĂRESCU, la ODOBESCU, S. III 122. substantiv femininidolatrie