idolatra definitie

IDOLÁTRU, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se închină idolilor. ♦ (Fig.) (Cel) care iubește (pe cineva sau ceva) cu pasiune. [< fr. idolâtre, lat. idolatris]. adjectividolatru

*idolátru¹, -ă adj. și s. (îld. idololatru; lat. idololatra, d. vgr. eidololátres, d. eidolon, idol, și latreúo, ador. V. zoolatru). Care se închină idolilor. adjectividolatru

idolátru (-la-tru) adj. m., s. m., pl. idolátri; adj. f., s. f idolátră, pl. idolátre adjectividolatru

idolatru m. cel ce se închină la idoli. adjectividolatru

IDOLÁTRU, -Ă, idolatri, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care se închină la idoli. ♦ Fig. (Persoană) care iubește pe cineva sau ceva cu pasiune, în mod exagerat, peste măsură. – Din fr. idolâtre. adjectividolatru

IDOLÁTRU, -Ă, idolatri, -e, adj. (Despre persoane și colectivități) Care se închină la idoli. În Africa mai sînt băștinași idolatri. ◊ (Substantivat) Vrăjitorii toți se-nchină La o stea ce dă lumină, Numai tu nu, idolatre, Ticălosule-mpărate. TEODORESCU, P. P. 105. adjectividolatru