IDIOTÍSM s.n. Construcție, expresie proprie unei limbi, care nu se poate traduce într-o altă limbă decât printr-o perifrază. [Cf. lat. idiotismus, gr. idiotismos, fr. idiotisme]. substantiv neutruidiotism
*idiotízm n., pl. e (vgr. idiotismós). Rar. Idioție, stupiditate. Gram. Particularitate în expresiune a uneĭ limbĭ: a bate șaŭa ca să priceapă ĭapa e un idiotizm românesc în loc de a face aluziune. substantiv neutruidiotizm
idiotísm (expresie) (-di-o-) s. n., pl. idiotísme substantiv neutruidiotism
idiotism n. construcțiune, locuțiune particulară unei limbi. substantiv neutruidiotism
IDIOTÍSM, idiotisme, s. n. Expresie sau construcție caracteristică unei limbi, care nu poate fi tradusă în altă limbă cuvânt cu cuvânt. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotisme. substantiv neutruidiotism
IDIOTÍSM, idiotisme, s. n. Construcție (expresie, proverb etc.) caracteristică unei limbi, care nu poate fi tradusă în altă limbă decît prin perifrază. Întrebuințează idiotisme ori neexistente în Muntenia, ori, adesea, necunoscute de bucureșteni. HOGAȘ, DR. II 200. - Pronunțat: -di-o-. substantiv neutruidiotism
idiotism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | idiotism | idiotismul |
plural | idiotisme | idiotismele | |
genitiv-dativ | singular | idiotism | idiotismului |
plural | idiotisme | idiotismelor |