IDIOLÉCT s.n. (Lingv.) Structură a unui idiom așa cum apare la un vorbitor. ♦ Dialectul vorbit de un individ. [Pron. -di-o-. / < fr. idiolecte]. substantiv neutruidiolect
IDIOLÉCT, idiolecte, s. n. (Lingv.) Ansamblu al particularităților verbale ale unui vorbitor. [Pr.: -di-o-] – Din engl. idiolect. substantiv neutruidiolect
idiolect substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | idiolect | idiolectul |
plural | idiolecte | idiolectele | |
genitiv-dativ | singular | idiolect | idiolectului |
plural | idiolecte | idiolectelor |