idioțenie definitie

*idioțíe f. (d. idiot; fr. idiotie). Stupiditate, prostie (datorită unor defecte cerebrale în general ereditare). Faptă de idiot: ce´nseamnă idioția asta? – Fals -țénie. substantiv femininidioție

idioțénie (lipsă de inteligență) (-di-o-, -ni-e) s. f., art. idioțénia (-ni-a), g.-d. art. idioțéniei; (manifestări) pl. idioțénii, art. idioțéniile (-ni-i-) substantiv femininidioțenie

IDIOȚÉNIE, idioțenii, s. f. 1. Lipsă totală de inteligență; p. ext. atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție (2). 2. Idioție (1). [Pr.: -di-o-] – Idiot + suf. -enie. substantiv femininidioțenie

IDIOȚÉNIE, idioțenii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de idiot, de om prost; neghiobie, nerozie. - Pronunțat: -di-o-. substantiv femininidioțenie