idíc, idiclíŭ, V. ĭedec. temporaridic
idicliu m. V. iedecliu: un șir de odăi în cari ședeau idiclii, neferii și iciolanii domnești FIL. temporaridicliu
EDECLÍU, edeclii, s. m. (Ieșit din uz) Slujitor la curtea domnească. Eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească. GHICA, S. A. 47. Un edecliu intrînd îi dete o scrisoare. NEGRUZZI, S. I 179. – Variantă: idiclíu (FILIMON, C. 57) s. m. temporaredecliu
IDICLÍU s. m. v. edecliu. temporaridicliu
ĭedeclíŭ și idiclíŭ m. (turc. ĭedekli. V. ĭedec). Vechĭ. Boĭerinaș în serviciu domnuluĭ (cafegiŭ, sofragiŭ ș. a.). V. icĭoglan. temporarĭedecliŭ
iedecliu (idicliu) m. servitor intern al palatului domnesc: eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească GHICA. [Turc. YEDEKLI]. temporariedecliu