idicliu definitie

idíc, idiclíŭ, V. ĭedec. temporaridic

idicliu m. V. iedecliu: un șir de odăi în cari ședeau idiclii, neferii și iciolanii domnești FIL. temporaridicliu

EDECLÍU, edeclii, s. m. (Ieșit din uz) Slujitor la curtea domnească. Eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească. GHICA, S. A. 47. Un edecliu intrînd îi dete o scrisoare. NEGRUZZI, S. I 179. – Variantă: idiclíu (FILIMON, C. 57) s. m. temporaredecliu

IDICLÍU s. m. v. edecliu. temporaridicliu

ĭedeclíŭ și idiclíŭ m. (turc. ĭedekli. V. ĭedec). Vechĭ. Boĭerinaș în serviciu domnuluĭ (cafegiŭ, sofragiŭ ș. a.). V. icĭoglan. temporarĭedecliŭ

iedecliu (idicliu) m. servitor intern al palatului domnesc: eram edecliu și aveam odaie în curtea domnească GHICA. [Turc. YEDEKLI]. temporariedecliu

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiidicliu

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z