idic definitie

idíc, idiclíŭ, V. ĭedec. temporaridic

ĭedéc n., pl. urĭ (turc. ĭedek, cal de mînă, remorcare; sîrb. ĭedek, funie de remorcat). Vechĭ. Cal de paradă. Azĭ. Funie de remorcat. A trage la ĭedec, a remorca (vorbind de un remorcher saŭ de un om care merge pe mal și trage o luntre care plutește). Fig. Iron. Bagaj, suită: acest om e un ĭedec al cutăruĭa. – Și idic (Dun. de jos). temporarĭedec

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiidic

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z