ÍDIȘ s.n. Limbă germanică vorbită de unele populații evreiești. [Cf. fr. yiddish, germ. Jüdisch]. substantiv neutruidiș
ÍDIȘ s. n. Limbă indo-europeană din ramura germanică de vest, rezultată din fuziunea unor elemente diferite (germane, ebraice, slave) și considerată corespondentul germanic al iudeospaniolei. ◊ (Adjectival) Limba idiș. – Din fr. yiddish, germ. jüdisch. substantiv neutruidiș
ÍDIȘ s. n. sg. Limbă germanică, îmbogățită în cursul evoluției cu elemente ebraice, slave, romanice etc. și vorbită de unele populații evreiești. O carte scrisă în idiș. ◊ (Adjectival) La București și la Iași funcționează două teatre de stat in limba idiș. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2865. substantiv neutruidiș
idiș | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | 'idiș | 'idișul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | 'idiș | 'idișului |
plural | — | — |