identitate definitie

credit rapid online ifn

IDENTITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este identic. ♦ (Curent) Asemănare, similitudine perfectă. 2. Datele prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea. [Cf. fr. identité, lat. identitas]. substantiv femininidentitate

*identitáte f. (mlat. idéntitas, -átis, d. lat. idem, acelașĭ). Calitatea de a fi identic. Jur. Recunoașterea unuĭ mort saŭ al unuĭ delincŭent [!] care nu vrea să spună cine-ĭ: a recunoaște, a stabili identitatea unuĭ cadavru. Fig. Starea uneĭ substanțe care rămîne perpetuŭ aceĭașĭ. Mat. Egalitate în care ceĭ doĭ membri-s identicĭ. substantiv femininidentitate

credit rapid online ifn

identitáte s. f., g.-d. art. identitắții; pl. identitắți substantiv femininidentitate

identitate f. 1. ceea ce face că un lucru e acelaș cu un altul; 2. Filoz. starea unei substanțe ce rămâne totdeauna aceeaș; 3. Jur. recunoașterea unei persoane anumite: certificat de identitate. substantiv femininidentitate

IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. ◊ Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații. ♦ Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité, lat. identitas, -atis. substantiv femininidentitate

IDENTITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi în fiecare moment dat un lucru determinat, identic cu sine însuși, ceea ce nu exclude existența contradicțiilor interne care deter­mină starea de continuă schimbare și dezvoltare a lucrului respectiv. ♦ (În vorbirea curentă) Asemănare foarte mare, pînă la confuzie. Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11. 2. Ansamblu de date prin care se stabilește că o per­soană este aceea drept care se dă, și nu alta. Ajungînd seara acasă... am strigat din poartă: Mă rog vouă să nu-mi cereți hîrtii de identitate. CARAGIALE, S. n. 187. ◊ Buletin de identitate v. buletin (1). 3. (Mat.) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea. substantiv femininidentitate

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiidentitate

identitate  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular identitate identitatea
plural identități identitățile
genitiv-dativ singular identități identității
plural identități identităților
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z