identitate definitie

IDENTITÁTE s.f. 1. Însușirea a ceea ce este identic. ♦ (Curent) Asemănare, similitudine perfectă. 2. Datele prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea. [Cf. fr. identité, lat. identitas]. substantiv feminin identitate

*identitáte f. (mlat. idéntitas, -átis, d. lat. idem, acelașĭ). Calitatea de a fi identic. Jur. Recunoașterea unuĭ mort saŭ al unuĭ delincŭent [!] care nu vrea să spună cine-ĭ: a recunoaște, a stabili identitatea unuĭ cadavru. Fig. Starea uneĭ substanțe care rămîne perpetuŭ aceĭașĭ. Mat. Egalitate în care ceĭ doĭ membri-s identicĭ. substantiv feminin identitate

identitáte s. f., g.-d. art. identitắții; pl. identitắți substantiv feminin identitate

identitate f. 1. ceea ce face că un lucru e acelaș cu un altul; 2. Filoz. starea unei substanțe ce rămâne totdeauna aceeaș; 3. Jur. recunoașterea unei persoane anumite: certificat de identitate. substantiv feminin identitate

IDENTITÁTE, identități, s. f. 1. Faptul de a fi identic cu sine însuși. ◊ Principiul identității = principiu fundamental al gândirii care impune ca formele logice să păstreze unul și același sens în decursul aceleiași operații. ♦ Asemănare, similitudine perfectă. 2. Ansamblu de date prin care se identifică o persoană. 3. (Mat.) Relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente. – Din fr. identité, lat. identitas, -atis. substantiv feminin identitate

IDENTITÁTE s. f. 1. Faptul de a fi în fiecare moment dat un lucru determinat, identic cu sine însuși, ceea ce nu exclude existența contradicțiilor interne care deter­mină starea de continuă schimbare și dezvoltare a lucrului respectiv. ♦ (În vorbirea curentă) Asemănare foarte mare, pînă la confuzie. Identitatea de limbă și de factură psihică manifestată în cultură a existat și înainte de 1918 sau de 1859 la romîni. IORDAN, L. R. 11. 2. Ansamblu de date prin care se stabilește că o per­soană este aceea drept care se dă, și nu alta. Ajungînd seara acasă... am strigat din poartă: Mă rog vouă să nu-mi cereți hîrtii de identitate. CARAGIALE, S. n. 187. ◊ Buletin de identitate v. buletin (1). 3. (Mat.) Egalitate valabilă pentru orice valori ale mărimilor variabile care intervin în ea. substantiv feminin identitate