reduceri si promotii 2018
Definitie identificare - ce inseamna identificare - Dex Online

identificare definitie

IDENTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei. [< identifica]. substantiv feminin identificare

identificáre s. f., g.-d. art. identificắrii; pl. identificắri substantiv feminin identificare

IDENTIFICÁRE, identificări, s. f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei. V. identifica. substantiv feminin identificare

IDENTIFICÁRE, identificări, s. f. Acțiunea de a (se) identifica și rezultatul ei; stabilirea identității unei persoane sau a unui lucru. Sfaturile populare trebuie să desfășoare o activitate vastă și planificată pentru identificarea tuturor bogățiilor care există în fie­care regiune, raion, oraș și comună și pentru valorificarea lor. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 7. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. « cu ») Transpunerea cuiva în situația altuia; însușirea de către cineva a felului de a simți sau de a acționa al altuia. Spiritul de obser­vație al scriitorului ar putea fi socotit ca o identificare a scriitorului cu sentimentele eroilor săi. V. ROM. decembrie 1953, 269. substantiv feminin identificare

*identífic, a v. tr. (mlat. identifico, -áre). Fac identic, cuprind, supt [!] aceĭașĭ ideĭe [!]. V. refl. Mă fac identic, mă pătrund bine de sentimentele altuĭa: actoru trebuĭe să se identifice cu personagiu pe care-l joacă. verb tranzitiv identific

identificá (a ~) vb., ind. prez. 3 identífică verb tranzitiv identifica

IDENTIFICÁ vb. I. tr. 1. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru, a recunoaște. 2. A stabili identitatea dintre două mărimi, a le considera identice. ♦ refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa întocmai ca cineva, a-și însuși întru totul ideile cuiva. [P.i. identific, 3,6 -că. / cf. fr. identifier]. verb tranzitiv identifica

IDENTIFICÁ, identific, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru; a recunoaște. ♦ A considera mai multe noțiuni, obiecte, ființe etc. diferite ca fiind identice. ♦ Refl. A se transpune în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul, a deveni același cu... – Din fr. identifier, lat. identificare. verb tranzitiv identifica

IDENTIFICÁ, identífic, vb. I. Tranz. A constata, a stabili identitatea unei persoane sau a unui lucru. Au fost scoase la iveală, identificate și studiate numeroase opere necunoscute ale lui Rosenthal, ceea ce a permis orga­nizarea expoziției retrospective cu ocazia centenarului morții sale. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 342, 1/5. Așteptase mai întîi să-i identifice după semnele particulare. C. PETRESCU, R. DR. 204. ♦ Refl. (Urmat de deter­minări introduse prin prep. « cu ») A se transpune integral în situația cuiva, a simți sau a acționa așa cum ar face-o altul. Tinerii interpreți... pentru a putea reda scenic bogăția de sentimente umane a poemului dramatic, trebuiau, mai întîi, ei înșiși să se identifice cu perso­nagiile. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 2/5. verb tranzitiv identifica

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului identificare

identificare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular identificare identificarea
plural identificări identificările
genitiv-dativ singular identificări identificării
plural identificări identificărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z