IDEALITÁTE s.f. Însușirea a tot ce este ideal (2). [Cf. fr. idéalité]. substantiv femininidealitate
idealitáte (rar) (-de-a-) s. f., g.-d. art. idealitắții substantiv femininidealitate
idealitate f. calitate sau stare de ideal. substantiv femininidealitate
IDEALITÁTE s. f. (Rar) Însușirea a ceea ce este ideal. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéalité. substantiv femininidealitate
idealitate substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | idealitate | idealitatea |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | idealități | idealității |
plural | — | — |