idealist definitie

IDEALÍST, -Ă adj. Referitor la idealism, propriu idealismului. // s.m. și f. 1. Adept al idealismului. 2. Cel care urmărește dezinteresat un ideal. [Pron. -de-a-. / cf. fr. idéaliste]. adjectividealist

*idealíst, -ă s. și adj. (d. ideal). Partizan al idealizmuluĭ [!]. adjectividealist

idealíst (-de-a-) adj. m., s. m., pl. idealíști; f. idealístă, pl. idealíste adjectividealist

idealist m. partizan al idealismului. adjectividealist

IDEALÍST, -Ă, idealiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține idealismului (1), privitor la idealism. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului (1). 2. Adj., s. m. și f. (Persoană) care aspiră spre un ideal; p. ext. (om) lipsit de simțul realității, de spirit practic. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliste. adjectividealist

IDEALÍST¹, -Ă, idealiști, -ste, adj. (În opoziție cu materialist) Care se referă la concepțiile idea­lismului¹, care aparține idealismului. Vechea concepție idealistă a istoriei... nu cunoștea luptele de clasă izvorîte din interese materiale. ENGELS, A. 33. Sarcina combaterii vederilor reacționare, idealiste, în diferite ramuri ale științei trebuie să preocupe în cel mai înalt grad pe profesorii și învățătorii noștri de diferite specialități. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. ♦ (Substantivat) Adept al idealismului. Idealiștii afirmau că ideea este izvorul vieții sociale. STALIN, O. I 124. – Pronunțat: -de-a-. adjectividealist

IDEALÍST², -Ă, idealiști, -ste, adj. (În vorbirea obiș­nuită, din ce în ce mai rar; și substantivat) (Persoană) care urmărește cu dezinteresare un ideal moral, social, estetic etc., care e însuflețit de un ideal. – Pronunțat: -de-a-. adjectividealist