reduceri black friday 2017
Definitie ideal - ce inseamna ideal - Dex Online
Alege sensul dorit: ideal - adjectiv ideal - substantiv neutru

ideal definitie

IDEÁL, -Ă adj. 1. Referitor la o idee sau la ideație; de idei; care nu există sau nu poate exista decât în gândire; creat de gândire. 2. Perfect, desăvârșit; model. // s.n. 1. Model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. Scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva. 3. (Mat.) Mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii. [Pron. -de-al, pl.s. -luri, -le. / cf. lat. idealis, fr. idéal, it. ideale]. adjectiv ideal

*ideál, -ă adj. (lat. idealis). Care nu există de cît [!] în ideĭe [!], în imaginațiune: zînele-s ființe ideale. Fig. Perfect, sublim: frumuseță [!] ideală. S. n., pl. e și urĭ. Tipu perfecțiuniĭ, culmea perfecțiuniĭ: tot omu are un ideal pe care-l urmărește. Adv. În mod ideal. adjectiv ideal

ideál1 (-de-al) adj. m., pl. ideáli; f. ideálă, pl. ideále adjectiv ideal

ideál2 (-de-a-) s. n., pl. ideáluri adjectiv ideal

ideal a. 1. care există numai în imaginațiune: zinele sunt ființe ideale; 2. care întrunește toate perfecțiunile: frumusețe ideală. ║ n. tipul perfecțiunii: ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este EM. adjectiv ideal

IDEÁL, -Ă, (1, 2) ideali, -e, adj., (3) idealuri, s. n. 1. Adj. Care atinge perfecțiunea; perfect, desăvârșit. 2. Adj. Care ține de domeniul ideilor, privitor la gândire; care există numai în mintea, în închipuirea omului; spiritual, imaterial. 3. S. n. Model, noimă, țel suprem care determină felul și caracterul comportamentului indivizilor sau al grupurilor sociale; reprezentare a acestui țel. [Pr.: -de-al] – Din fr. idéal, lat. idealis. adjectiv ideal

IDEÁL2, -Ă, ideali, -e, adj. 1. Perfect, desăvîrșit, putînd servi ca model; foarte bun, excelent, foarte frumos. O zi întreagă femeile clătesc pînza în apele Oltului... înverșunîndu-se să aducă în urzeala ei albul ideal al cămășilor viitoare. BOGZA, C. O. 145. Ia-ți fardurile, că nu fac parale ! Ia-ți și esențele tulburătoare; Căci tinerețea mea nemuritoare E lacomă de lumi mai ideale ! ANGHEL-IOSIF, C. M. II 96. Frumoasă, albă, jună... Ea pare zea Venus cînd a ieșit din unde Ca să arate lumii frumosul ideal. ALECSANDRI, P. A. 109. 2. De idei, care se referă la idei, care ține de activi­tatea de gîndire, de domeniul ideilor; (în opoziție cu real) care există numai în mintea, în închipuirea omului. Unei asemenea cărți...i-aș da, în fiecare din părțile sale, cîte un titlu luat din regiunile ideale ale vînătoriei. ODOBESCU, S. III 52. – Pronunțat: -de-al. adjectiv ideal

IDEÁL, -Ă adj. 1. Referitor la o idee sau la ideație; de idei; care nu există sau nu poate exista decât în gândire; creat de gândire. 2. Perfect, desăvârșit; model. // s.n. 1. Model considerat perfect; perfecțiune pe care încearcă s-o imite un artist, un poet etc. 2. Scop suprem al existenței, al activității cuiva sau a ceva. 3. (Mat.) Mulțime de elemente ale unui inel pentru care atât diferența dintre două elemente, cât și produsul dintre un element al inelului și un element al ei sunt tot elemente ale mulțimii. [Pron. -de-al, pl.s. -luri, -le. / cf. lat. idealis, fr. idéal, it. ideale]. substantiv neutru ideal

*ideál, -ă adj. (lat. idealis). Care nu există de cît [!] în ideĭe [!], în imaginațiune: zînele-s ființe ideale. Fig. Perfect, sublim: frumuseță [!] ideală. S. n., pl. e și urĭ. Tipu perfecțiuniĭ, culmea perfecțiuniĭ: tot omu are un ideal pe care-l urmărește. Adv. În mod ideal. substantiv neutru ideal

IDEÁL1, idealuri, s. n. Scopul suprem, țelul final al activității și al năzuințelor, gradul cel mai înalt și mai greu de ajuns al perfecțiunii într-o direcție, într-un domeniu oarecare. Toate idealurile care nu țin seama de condițiile economice și care nu se bizuie pe dezvoltarea acestora nu sînt nici bune, nici acceptabile. STALIN, O. I 331. Înaltele idealuri ale comunarzilor din Paris ș-au găsit triumful în victoria Marii Revoluții Socialiste din Octombrie. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 380, 2/5. – Pronunțat: -de-al. substantiv neutru ideal

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului ideal

ideal   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ideal idealul idea ideala
plural ideali idealii ideale idealele
genitiv-dativ singular ideal idealului ideale idealei
plural ideali idealilor ideale idealelor
ideal   adjectiv nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ideal idealul
plural idealuri idealurile
genitiv-dativ singular ideal idealului
plural idealuri idealurilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z