IDEÁ vb. I. tr. (Liv.) A concepe cu mintea ceva ce poate fi pus în aplicare. ♦ A-și propune, a stabili, a proiecta. ♦ A-și imagina, a-și prefigura în minte. [Pron. -de-a-, p.i. 1 -eez, 3,6 -eează. / < it. ideare]. verb tranzitiv idea
IDEÁ, ideez, vb. I. Tranz. (Livr.) A imagina, a concepe scheme, planuri etc. care urmează să fie aplicate. [Pr.: -de-a] – Din it. ideare. verb tranzitiv idea
| idea verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
| (a) idea | ideare | ideat | ideând | singular | plural | ||
| ideând | ideați | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | ideez | (să) ideez | ideam | ideai | ideasem | |
| a II-a (tu) | ideezi | (să) ideezi | ideai | ideași | ideaseși | ||
| a III-a (el, ea) | ideează | (să) ideai | idea | ideă | idease | ||
| plural | I (noi) | ideăm | (să) ideăm | ideam | idearăm | ideaserăm | |
| a II-a (voi) | ideați | (să) ideați | ideați | idearăți | ideaserăți | ||
| a III-a (ei, ele) | ideează | (să) ideeze | ideau | ideară | ideaseră | ||