icusar definitie

icosár și icusár m. (ngr. ikosári, d. ikosi, doŭă-zecĭ). Vechĭ. Irmilic, o veche monetă [!] turcească de argint în valoare de 20 de leĭ vechĭ în Turcia, ĭar în țările româneștĭ de 17 și chear [!] de 12 leĭ și jum. (Ĭorga, Negoț. 224, și Șăin. Infl. Or. § 92). La 1877 valora 5 sfanțĭ, adică 4 francĭ. substantiv masculinicosar

icusár, V. icosar. substantiv masculinicusar

!icosár/icusár s. m., pl. icosári/icusári substantiv masculinicosar

icusár v. icosár substantiv masculinicusar

ICUSÁR s. m. v. icosar. substantiv masculinicusar

ICUSÁR s. m. v. icosar. substantiv masculinicusar

ICOSÁR, icosari, s. m. (Învechit) Monedă turcească de argint sau (mai rar) de aur care a circulat pe vremuri și în țările romînești. În vîrtejul jocului, salbele de galbeni împărătești și icosari turcești zornăiau la gîtul celor avute. DELAVRANCEA, S. 55. Cu toată sărăcia mea, aș da un icosar acelui care mi-ar spune încotro rătăcește acum biata Săftică. ALECSANDRI, T. I 370. [Murgul] pe bani că l-am vîndut, Numa-n sfanți și-n icosari. TEODORESCU, P. P. 306. – Variantă: icusár (CREANGĂ, A. 103) s. m. substantiv masculinicosar

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiicusar

icusar  substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular icusar icusarul
plural icusari icusarii
genitiv-dativ singular icusar icusarului
plural icusari icusarilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z