icter definitie

ÍCTER s.n. Boală a ficatului constând în trecerea fierii în sânge și în îngălbenirea pielii și a albului ochilor bolnavului etc.; (pop.) gălbinare. [< fr. ictère, cf. gr. ikteros]. substantiv neutruicter

*ícter n., pl. e (vgr. ikteros). Med. Gălbenare, o boală care face ca fĭerea să se răspîndească în sînge și pelea [!] să se îngălbenească. substantiv neutruicter

ícter s. n., pl. íctere substantiv neutruicter

ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a veziculei biliare, care se caracterizează prin colorația galbenă a pielii și a mucoaselor bolnavului, provocată de impregnarea acestora cu pigmenți biliari; gălbinare. – Din ngr. íkteros. Cf. lat. icterus, fr. #ictère. substantiv neutruicter

ÍCTER, ictere, s. n. Boală a ficatului și a vezicii biliare, care face ca fierea să treacă în sînge și să coloreze în galben pielea bolnavului, albul ochilor etc.; gălbenare. substantiv neutruicter