icrám (icrámuri), s. n. – Dovadă de simpatie, atenție. Tc. ikram (Șeineanu, III, 68). Sec. XIX, înv. substantiv neutruicram
| icram substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | icram | icramul |
| plural | icramuri | icramurile | |
| genitiv-dativ | singular | icram | icramului |
| plural | icramuri | icramurilor | |