icosar definitie

icosár (icosári), s. m. – Monedă turcească de 20 piaștri. – Var. icusar. Mr. icusar. Ngr. εἰϰοσάρι „de douzeci”, calc după tc. irmilik, V. irmilic (Tiktin; DAR; Gáldi 197). substantiv masculinicosar

icosár și icusár m. (ngr. ikosári, d. ikosi, doŭă-zecĭ). Vechĭ. Irmilic, o veche monetă [!] turcească de argint în valoare de 20 de leĭ vechĭ în Turcia, ĭar în țările româneștĭ de 17 și chear [!] de 12 leĭ și jum. (Ĭorga, Negoț. 224, și Șăin. Infl. Or. § 92). La 1877 valora 5 sfanțĭ, adică 4 francĭ. substantiv masculinicosar

!icosár/icusár s. m., pl. icosári/icusári substantiv masculinicosar

icosar m. veche monedă turcească de argint în valoare de 20 lei vechi. [Gr. mod. (din EÍKOSI, douăzeci)]. substantiv masculinicosar

ICOSÁR, icosari, s. m. (Înv.) 1. Irmilic. 2. Cercei sau salbă confecționată din icosari (1). [Var.: icusár s. m.] – Din ngr. ikosári. substantiv masculinicosar

ICOSÁR, icosari, s. m. (Învechit) Monedă turcească de argint sau (mai rar) de aur care a circulat pe vremuri și în țările romînești. În vîrtejul jocului, salbele de galbeni împărătești și icosari turcești zornăiau la gîtul celor avute. DELAVRANCEA, S. 55. Cu toată sărăcia mea, aș da un icosar acelui care mi-ar spune încotro rătăcește acum biata Săftică. ALECSANDRI, T. I 370. [Murgul] pe bani că l-am vîndut, Numa-n sfanți și-n icosari. TEODORESCU, P. P. 306. – Variantă: icusár (CREANGĂ, A. 103) s. m. substantiv masculinicosar