iconostás n. (ngr. ikonostási; vsl. rus. ikonostás. V. para-stas). Vechĭ. Catapeteazmă. Azĭ. Pupitru pe care, în bisericile ortodoxe, e pusă icoana lîngă care preutu [!] miruĭește lumea. V. proschinitar. substantiv neutru iconostas
!iconostás (-nos-tas/-no-stas) s. n., pl. iconostáse substantiv neutru iconostas
iconostas n. perete împodobit cu icoane, între cor și altar. [Slav. IKONOSTASŬ, lit. statul icoanelor]. substantiv neutru iconostas
ICONOSTÁS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ. substantiv neutru iconostas
ICONOSTÁS, iconostase, s. n. 1. Pupitru (în biserică) pe care e pusă o icoană la care se închină credincioșii. Icoana... ce sta pe iconostasul din dreapta. ODOBESCU, S. A. 89. 2. Catapeteasmă. Năuntrul ei pe stîlpi-i, păreți, iconostas, Abia conture triste și umbre au rămas. EMINESCU, O. I 69. substantiv neutru iconostas
| iconostas substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | iconostas | iconostasul |
| plural | iconostase | iconostasele | |
| genitiv-dativ | singular | iconostas | iconostasului |
| plural | iconostase | iconostaselor | |