iconometru definitie

ICONOMÉTRU s.n. Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene între cei doi ochi. ♦ Vizor cu care se reglează un aparat fotografic pentru a obține dimensiunile date ale unui obiect. [< fr. iconomètre, cf. gr. eikon – imagine, metron – măsură]. substantiv neutruiconometru

iconométru (-me-tru) s. n., art. iconométrul; pl. iconométre substantiv neutruiconometru

ICONOMÉTRU, iconometre, s. n. 1. Vizor cu ajutorul căruia se poate observa corectitudinea încadrării imaginii unui obiect care urmează să fie fotografiat. 2. (Med.) Aparat pentru măsurarea asimetriei imaginii retiniene dintre cei doi ochi. – Din fr. iconomètre. substantiv neutruiconometru